Vreau sa scriu de data asta ceva frumos,pentru ca de fiecare data vad numai jumatatea goala a paharului si scriu numai lucruri triste,acum vreau sa vorbesc despre fenomenul pe care il ador cel mai mult....ploaia!
Un cuvant atat de simplu ,,Ploaie" dar totusi un lucru atat de complex.Iubesc ploile calde,de vara in care te poti racori si te poti bucura din plin de prezenta lor,imi place sa ma plimb prin ploaie sau doar sa stau pur si simplu sa vad cum cade din cer,e minunat,ma linisteste...Desi dintre toate anotimpurile cel preferat este primavara,in care nu ploua prea mult si nu e nici prea cald nici prea frig,ador ploile,care nu prea sunt primavara:) dar ce conteaza,important e ca acest lucru e divin,inspira pace si liniste,chiar daca este furtuna si pare ca se crapa cerul,ploaia inspira o liniste deplina. Imi pare rau ca in perioada asta Romania se confrunta cu multe calamitati si multe piedidci din cauza ploilor,stie Dumnezeu ce face si de ce trimite ploaia intr-un asemenea mod,cel mai rau este ca noi nu intelegem ce vrea sa ne arate prin asta,si e destul de trist ce se intampla pentru ca multi oameni isi pierd tot ce au agonisit intr-o viata...:(
Totusi ploaia nu aduce doar deznadejde,pentru alte state in care domneste seceta ea e o binecuvantare.
Cand ploua ma simt altfel,ma face sa ma gandesc la tot ce am realizat si ce as putea sa mai indrept ca sa fie totul bine,imi place sa privesc ploaia,orice fel de ploaie,de la cele linistite de toamna pana la cele mai mari furtuni ale verii,cu toate ma fac sa ma simt diferit de restul timpului,si sunt frumoase,inegalabile,de nedescris...
Am gasit un articol pe net legat de ploaie si imi place foarte mult:
Daca fiecare picatura de ploaie si-ar spune povestea lumea ar fi eclipsata- nu ar mai avea povesti. Dar ploaia vorbeste limba ei, necunoscuta de catre voi, si isi spune povestea.
Cateodata, cand e suparata, loveste cu putere in geamul camerei mele si ma cheama la povesti.Iroseste stropii pentru lucruri marunte, dar ii sacrifica pentru voi.
Daca fiecare picatura de ploaie si-ar spune povestea lumea ar fi eclipsata- nu ar mai avea povesti. Dar ploaia vorbeste limba ei, necunoscuta de catre voi, si isi spune povestea.
Cateodata, cand e suparata, loveste cu putere in geamul camerei mele si ma cheama la povesti.Iroseste stropii pentru lucruri marunte, dar ii sacrifica pentru voi.
| | |
Ploua! Ridicati-va privirea! Ascultati!
Stropii va cauta... va mangaie obrazul. Plange vara pentru fericirea voastra si toamna anunta un sfarsit.
Azi isi intuneca cerul si incepe sa scrie. Dar apa e incolora, trebuie sa citesti cu inima.
Ploaia alunga demonii si face orasul crud...
AER...LIBERTATE...
